Atasamentul

Imi vine greu sa ma atasez de cineva sau ceva.

Unul dintre motive ar puta fi lenea : ca sa ma atasez de acel cineva /ceva trebuia sa ma implic , sa … nu stiu ce , oricum , trebuie sa depun munca.

Si de ce sa te implici cand poti sta foarte usor pe dinafara? Lenea e cucoana mare.

De ce sa pui la suflet cand sunt mari sanse sa iesi in pierdere? Nu se merita.

Mai preses de toate , atasamentul fata de un lucru , o persoana presupune in linii mari o oarecare dependenta de acel ceva.

Adica un punct de vulnerabilitate in plus.

Adica o legatura in plus , ce-ti mai taie din libertate.

Vreau eu asa ceva? Nu.

Asa ca evit sa ma apuc de un lucru si sa ma tin de el. Fiindca ajung sa ma implic foarte mult emotional , altfel nu pot sa ma implic. Si e naspa.

De aceea probabil nu excelez in ceva anume ( fiind mediocru ). Probabil as reusi intr-un anumit domeni , daca mi-as da silinta. Insa asta ar semnifica sa pun suflet. Prefer astfel , sa fac un sacrificiu : un suflet liber in dauna excelarii in ceva.

Spre exemplu : Daca s-ar intampla sa am un esec in nu-stiu-ce domeni  ( dupa zile , saptamani intregi de munca ) , m-as oftica nespus.

Si stiu ca asa se intampla adesea , viata e nedreapta.

Oricum ma tot gandesc cum ar fi fost daca alegeam cealalta varianta. Dar cred ( sper ) sa fi facut o alegere buna.

Imi place sa fiu liber , sa nu am nimic si nimeni de care sa-mi pese , sa nu am ceva de care sa fiu constrans , cineva care sa ma aibe la mana , sa ma poata manipula.

De ce sa fiu trist , ofticat , constrans , legat de cineva? Nu-mi plac chestiile astea. Nu domnule , eu vreau sa fiu liber !