Trecande de faza asta … ma intorceam inapoi la ore.

Evident nu poti sa folosesti intrarea profesorilor , ci intrarea elevilor.

Ce e intrarea elevilor?
Un pasaj secret si ingust , trebuie sa inconjori cladirea ca sa intri in ea. Probabil cel ce s’a gandit la intrarea asta , afost tot cel care era cu legea minimului efort.

Mai departe.

Oarecum , ma calmasem dupa 100 de Alexandrion , dar degeaba.

Cand dau de intrarea elevilor , un intreg convoi de pustani  ( stiu eu 50 ) ies din liceu.

Problema care e?

Tre sa astepti sa se termine de iesit , ca sa te poti strecura.

Numai ca tre sa astepti mult , evident timpul e un dusman. Aia vin atat de ingramaditi , un grup atat de compact , incat n’ai pe unde arunca un ac, d’apoi sa intri .

Si atunci spui : ,,Dava’n pula mea sa intru si eu ! ” Te impingi putin , si gata… intri.

Na , un gest nesimtit , dar necesar.

Urmeaza greul.

Tot pasajul e plin de fete cu cosuri , tu esti grabit , iar in fata sunt niste curve care merg cu o viteza de 2 km/zi.

Iar tre sa spui : da’te putin , scuze , date’n crucea matii , te rog  , sau un simplu … putin.

Stau si ma intreb : Ce pizda masii e aici , iara festivitatea de deschidere a anului scolar?

Cica asa e de fiecare data la 2 … acu aflu si eu.

Evrika , vin cu o solutie : Reguli de circulatie pentru toti elevii ce’mi fut mie nervii.

Doua reguli mari si late :

1. cand trec eu , faceti in pula mea putin loc … nu mult , cat sa pot sa trec , fara sa’mi sucesc corpul si sa mi’l fut de toti peretii ( am geaca noua , mai mult d’aia )

2.si pentru fete , acesta va fi ultimul rand citit : nu acorzi prioritate la fete.

Dada , nu’i frumos , da’ pune’te in locul meu. Adica , sunt intr’un licei in care trei sferturi sunt fete , iar sfertul de baieti is in baruri.

Deci is numai fete.

Pai daca as astepta fiecare sa treaca pierd minute bune , + ca in spate aud sfaturi precum : hai in pula mea odata.  Normal ca nu’mi convine.

Practic  , sunt pus in situatia sa incasez absente doar pentru ca stau sa treaca fetele.

Da’ fetele sunt trenuri ca sa astept sa treaca? … nu , nu sunt.

Da’ nu asta e ideea. Ideea e sa nu acorzi prioritate decat daca ai ajuns cu 10 minute mai devreme la scoala … adica daca ai un ceas de cacat.

Ce? Pe voi nu v’a enervat niciodata faza…. ,,fii un gentleman” ?

(am vorbit si eu mai ciudat)

Glumele sefului , Final de zi – Recapitulare , Sunt vinovat.Cum scap ? , Progres … 4 posibile subiecte de scris.

Trebuia sa le scriu atunci cand simteam ca trebuiesc scrise , la momentul oportun. Acel moment oportun s-a sincronizat cu lenea si nu le-am mai scris.

Acum vor ramane niste titluri goale , moarte , pe care poate-poate am sa le dezvolt candva.

E bine sa scrii cand simti ; Sfat : Nu lasa pe maine ce poti face azi!

Acum nu simt nimic , deci nu scriu nimic

Totusi

Am o oarecare ,,obligatie” de a umple 2-3 randuri. Misiune indeplinita

Zguduitor , original , care vreau sa-l uit cat mai repede , dar care se intipareste iremediabil in memorie -> Cosmarul dupa care as face un horror mai bun decat ,,The Exorcist” sau o carte mai buna decat orice a scris Stephen King.

Un astfel de cosmar am avut aseara. Un cosmar ce mi-a lasat impresia vizionarii unui film de top.

Avea de toate : mai multe planuri , mai multe povesti ce se legau , tensiune , mister , un cosmar epic.

Protagonistul principal era un monstru urias ( circa 3 metri ) , forma umana , insa capul e o caracatita uriasa ( o combinatie intre ,,Piratii din Coraibe 2 :  Cufarul Omului Mort – Davy Jones si ,, Predator” ).

Prima data el ( monstrul )  mi-a aparut intr-o padure , asemanatoare cu cea din Blair Witch Project ) , unde doar eu vazusem cum mi-a fost ucis un coleg.

Trepat mi s-a dezvaluit intreg trecutul creaturii , vechi de sute de ani ( ce aparea o data la cativa ani -> asemenea Jeepers Creepers ).

Omorase thailandezi intr-o jungla asemanatoare cu cea din Apocalypse Now ,  calatori din Sahara ( imaginea Lawrence of Arabia ), cetateni din Baltimore ( orasul in care are loc desfasurarea serialului ,,The Wire”) si in Alaska ( o scena identica cu cea din filmul ,,The Thing” ) si multi , multi altii.

Toate crimele aveau capcane bine – gandite , precum in SAW ( Puzzle Mortal ).

Totodata aflam detalii din vaita victimelor , in incercarea gasirii unor asemanari , conexiuni.

Pana sa mai gasesc asa ceva , ma trezesc intr-o cladire dintr-un port ( foarte probabil Boston ). Eram eu , o colega si inca doi baieti.

Trebuia sa jucam un joc : sa ne ascundem de monstru pana ne prindea. Daca ne prindea , ne manca ( folosind tentaculele ).

Reusisem sa ma ascunde cu dibacie de doua ori ( imi aduc aminte de cele 4 probe din ,,Harry Potter si Pocalul de Foc ” ).

Un baiat fusese mancat.

A 3-a oara am avut proasta inspiratie  sa ne ascundem toti 3 , sub scaune.

Si am fost gasiti.

Mai intai baiatul , apoi eu am fost inghititi. Mai ramasese colega.

Monstrul ii spune : Am sa te mananc pe tine , cu tot ce ai in pantaloni !

Dar nu am nimic in pantaloni , zis ea.

Si aici vine surpriza : creatura manca tot ce prindea , crezand ca se afla in Iad , iar toti sunt baieti.

De fapt acel monstru era o EA ( amintindu-mi de IT – Stephen King ) , care venise din afara Terrei si avea o ura nebuna impotriva baietilor ( nu stiu de unde e asta ) .

Deodata e cuprinsa de sentimentul de vinovatie. Omorase niste fete nevinovate , fete ,,de-ale ei” ( avea o mentalitatea asemanatoare cu cele ce au luptat pentru emanciparea femeii ). Da drumul colegei .

Dupa discutia asta ,,ca-ntre fete” , creatura se retrage , pentru a nu se mai intoarce vreodata… moment in care ma trezesc si eu din somn.

Cosmarul e mai cuprinzator , dar nu il retin in totalitate.

Intra in Top 10 al viselor mele .

Este vorba despre Requiem For A Dream.

Un film despre droguri si cum acestea iti pot distruge viata. Filmul e genial , miscator , multi spun ca e un remake al unui mai vechi : Trainspotting ( alt film despre droguri ). L-am vazut si pe acesta , insa pot spune ca Requiem For A Dream e mult peste acesta si , in general , mult peste tot ce vedeti zilnic.

Unul dintre putinele filme la care am trebuit sa-mi abtin lacrimile la final.

Spor la downloadat si : Vizionare placuta !

Link IMDB

Nu

E referitor la starea de bine ce o traversez. Prin acest articol jubilez momentele traite.

Prin acest articol jubilez momentele traite.

Imi vine greu sa mai scriu ceva in starea actuala ( care nu e una de betie ). Proabil scrisul e sortit celor nefericiti , damnati ( nu ca eu n-as fi , dar nu acum ) .

De ce este aceasta perioada asa prielnica?
In primul rand , stiu ca nu e asa buna. Sunt constient ca s-au intamplat niste lucruri ,probabil regretabile pe viitor … dar nu ma afecteaza.

Nu le ignor , nu ma prefac ca ele n-ar exista , nu ma stradui sa inchid ochii la ele. Nu imi creez o lume imaginara , in care cele rele nu exista.

Dimpotriva , sunt constient de orice problema ivita , insa nu-i acord importanta.

As vrea sa-i acord , dar nu pot.

Aflandu-te in dificultate , esti pus in situatia sa te indrepti , sa rezolvi situatia. Acum nu gasesc nicaieri dificultati , prin urmare nu am ce sa indrept la mine. Aici e o problema , incat e normal sa ma tot perfectionez. Momentan n-o pot face.

Mai departe. Desi ma asteptam ca aceasta libertate sa vina cu un pret ( pretul de a nu ma descurca la scoala , de a nu ma mai intelege cu alte persoane , scoala merge super … chiar azi am dat un test la care credeam c-am sa iau 5-6 , si sper la un 9 … ma inteleg bine cu toata lumea … and so on ).

Si toate aceastea cu un minim de stres si munca.

Am sa ma uit sa vad harta zodiei mele : Luna a plecat ( Luna e naspa ) , Jupiter a venit in casa puterii si inca cateva scheme de astea favorabile s-au intamplat cu siguranta.

Singurul lucru ce-l nu mai pot face , e sa scriu . Un lucru destul de urat , insa daca acesta e pretul ce trebuie platit pentru starea actuala , prefer sa-l platesc.

Retraiesc.

Dupa o perioada de usoara confuzi , in care cam ,,groggy” … ,,I’m back on track”. Ce mi-a trebuit? Un lucru pentru care sa lupt , un tel.

E vorba despre un tel pe termen lung : facultatea. Nu stiu daca e devreme sau tarziu sa ma gandesc la asa ceva , important e ca am un scop.

Conform trecutului meu , e unul dintre putinele teluri normale. Ce mi se parea normal era neinteresant. De obicei , imi propuneam sa fac lucruri care tin mai mult de suflet , nici de cum ceva concret.

Nu inseamna ca deja invat neincetat pentru facultate. Doar cain drumul vietii mele , trebuie sa ajung acolo . Imi ofera siguranta , stiu ca zilele nu trec fara rost.

O chestiune pe care mai degraba parintii vroiau sa o clarifice cat mai repede , ajuns sa ma schimbe.

De cateva zile ( aproximativ o saptamana ) toate merg ca pe roate. Nu chiar toate , dar din ce in ce mai des , ma aud zicand : Tot raul spre bine. Spun asta celorlalti , fiindca asa e frumos , sa-i incurajez ( stiind ca nu-i adevarat ).

De data asta , ma automotivez : Tot raul spre bine. Asta semnifica ca intr-adevar cred in ce zic.

Probabil o sa vina si o cadere , dar nu mi-e gandul la asa ceva.

…din NoStressLand , v-am salutat!

Unul dintre motive ar puta fi lenea : ca sa ma atasez de acel cineva /ceva trebuia sa ma implic , sa … nu stiu ce , oricum , trebuie sa depun munca.

Si de ce sa te implici cand poti sta foarte usor pe dinafara? Lenea e cucoana mare.

De ce sa pui la suflet cand sunt mari sanse sa iesi in pierdere? Nu se merita.

Mai preses de toate , atasamentul fata de un lucru , o persoana presupune in linii mari o oarecare dependenta de acel ceva.

Adica un punct de vulnerabilitate in plus.

Adica o legatura in plus , ce-ti mai taie din libertate.

Vreau eu asa ceva? Nu.

Asa ca evit sa ma apuc de un lucru si sa ma tin de el. Fiindca ajung sa ma implic foarte mult emotional , altfel nu pot sa ma implic. Si e naspa.

De aceea probabil nu excelez in ceva anume ( fiind mediocru ). Probabil as reusi intr-un anumit domeni , daca mi-as da silinta. Insa asta ar semnifica sa pun suflet. Prefer astfel , sa fac un sacrificiu : un suflet liber in dauna excelarii in ceva.

Spre exemplu : Daca s-ar intampla sa am un esec in nu-stiu-ce domeni  ( dupa zile , saptamani intregi de munca ) , m-as oftica nespus.

Si stiu ca asa se intampla adesea , viata e nedreapta.

Oricum ma tot gandesc cum ar fi fost daca alegeam cealalta varianta. Dar cred ( sper ) sa fi facut o alegere buna.

Imi place sa fiu liber , sa nu am nimic si nimeni de care sa-mi pese , sa nu am ceva de care sa fiu constrans , cineva care sa ma aibe la mana , sa ma poata manipula.

De ce sa fiu trist , ofticat , constrans , legat de cineva? Nu-mi plac chestiile astea. Nu domnule , eu vreau sa fiu liber !

2-3 cuvinte de prezentare a filmului gasiti in articolele : 1 si 2 .

Vizionare placuta !

M-am intalnit cu partea mea depresiva , care m-a intrebat : De ce esti mereu sortit esecului?

Am inghiti in sec. N-am stiut ce sa-i raspund. Am crezut ca ma ia la misto. Se uita drept la mine , neclintita si-mi zice : Nu-ti dai seama ca asa e ?

Mda ( again ). Probabil asa e.

Poate esec e cam mult spus , mai degraba mediocritate. Nu pot depasi un anumit ,,nivel” , o anumita treapta. Ma emotionez , devin nervos si dau cu batul in balta. O data e de ajuns. N-ai multe sanse in viata.

Revenind la discutia intre cuvine : esec vs mediocritate.

Iar ma mint ( prost obicei ) , dupa mine , mediocritatea e un esec. Deci da , titlul e bun : sortit esecului.

Probabil vine de la faptul ca sunt perfectionist. Imi spune cineva : Lasa , ca a iesit bine. Eu zic : A iesit pe naiba bine.

E foarte greu sa-ti iasa ceva perfect pana in toate detaliile. E bine sa fii perfectionist , dar sa nu lasi sa te afecteze o nereusita. Oare e posibil asa ceva? Poate ca nu , nu te-ai mai numi perfectionist , daca te multumesti / te resemnezi cu putin.

Intrezaresc o oaza de sparenta , poate acest esec ce-l am , se datoreaza faptului ca mereu vreau mai mult si mai mult.

E un lucru bun , se stie ca unul din defectele romanului e ca se multumeste cu putin. Poate ca eu nu sunt asa.

Revenind cu picioarele pe pamant , desprinzandu-ma de oazele de speranta create pe moment , ma intreb …

Ce-mi lipseste?

Perseverenta. Cu siguranta perseverenta imi lipseste. Nu am chef/timp/dispozitie/ orice vreti ca sa mentin multa vreme o activitate.

,,Roma nu a fost construita intr-o zi” . Intr-adevar , respect pentru acest proverb/zicala ( ce-o fi ea ) . O zi , doua , sunt perseverent.

O saptamana , doua , poate chiar o luna ( depinde de ce-mi propun ). Oricum abandonez.

Daca n-am primit repede ce mi-am dorit , mi-am luat jucariile si-am plecat.

Sa fie plictiseala , nerabdare , dorinta de ceva nou? Nu . Astea sunt cuvinte frumoase , defapt sunt lenes. Da , asta e , sunt foarte lenes. Nu am nici o  scuza pentru esecuri , nu exista asa-zise parti bune in a pierde ( ex: inveti ceva ).

Nu , mi-e lene si sa invat ceva din greseli. Continuand-o asa , am sa tot am insuccese.

Cam trist cand stii deja care ti-e soarta si ti-e lene sa schimbi ceva la ea. Asta e.

In aceasta seara , pot spune ca mi-am gasit refugiul pe blog.

Cand m-am apucat sa scriu pe blog , am facut-o doar ca sa-mi notez gandurile , sa am o arhiva peste ca sa ma uit cu nostalgie , drag peste cateva luni.

Asta era scopul principal , nu sa ma refugiez in notite.

Am inceput sa scriu des ( entuziasm ) apoi mai rar , cu pauze de 2-3 zile , ne mai avand acelasi spor.

Mi-am zis : scriu doar cand simt ca trebuie sa scriu.

In aceasta seara nu am chef nici de somn ( ca si-asa am dormit 2 ore ) , nici de calculator , nici de televizor , nici sa vorbesc cu cineva , temele sunt respingatoare , iar probabil , pentru prima data , melodiile ce le am pe telefon ( cca 600 , atent selectionate ) mi s-au parut prea putine.

Asa ca zic sa scriu , dar ce sa scriu ? … de fapt ar fi mai multe de scris , dar e cam public blogul , il mai citesc si ochi nepotriviti.

Prin urmare am sa scriu despre faptul ca blogul e uneori singura optiune atractiva de a face ceva ,de a-mi umple timpul. Curios. Nu e nimic deosebit la blog : grafica rudimentara , contac cu alti bloggeri … minim ( e si vina mea ca nu ma implic mai mult , mai precis timpul e de vina ) , traficul mic ( cred ca 50/zi e mic ) , pana si optiunile de editare a textului sunt putine.

Totusi , eu inca mai scriu pe el . De ce?

Probabil , trecand de toate aceste aspecte concrete zise mai sus , blogul e ceva mai mult decat un site unde scriu , e un moment al zilei in care sunt sincer cu mine.

Mergand pe ideea asta , as putea spune ca nu-mi place sa fiu sincer cu mine ( adevarul doare uneori , apare latura depresiva a mea , cu care, ce-i drept , nu vreau sa dau ochii prea curand ).

Probabil de asta nu am mai scris . Insa nu poti sa te minti incontinuu , asa ca un moment in care sa ,,pui cartile pe fata” , nu strica.

Asa ca scriu.

Si ma opresc , fiindca scriu in nestire , fara un scop anume.

__________________________________________________________

Women! What can you say? Who made ‘em? God must have been a fuckin’ genius. The hair… They say the hair is everything, you know. Have you ever buried your nose in a mountain of curls… just wanted to go to sleep forever? Or lips… and when they touched, yours were like… that first swallow of wine… after you just crossed the desert. Tits. Hoo-ah! Big ones, little ones, nipples staring right out at ya, like secret searchlights. Mmm. Legs. I don’t care if they’re Greek columns… or secondhand Steinways. What’s between ‘em… passport to heaven. I need a drink. Yes, Mr Sims, there’s only two syllables in this whole wide world worth hearing: pussy. Hah! Are you listenin’ to me, son? I’m givin’ ya pearls here.

Al Pacino , Scent Of A Woman (1992)

Femeile! Ce poti sa mai spui? Cine le-a facut? Dumnezeu trebuie să fi fost un geniu dat naibii. Părul … Se spune că părul este totul, stii. Ti-ai afundat vreodata nasul într-un munte de bucle …doar dorind sa adormi pentru totdeauna? Sau buzele …  atunci când le-au atins pe ale tale a fost ca … primul strop de vin sorbit … după ce tocmai ai traversat deşertul. Sanii. Hoo-ah! Mari, mici, cu sfarcuri ce se  uită fix la tine, precum niste reflectoare secrete. Mmm. Picioarele. Nu-mi pasă dacă sunt coloane greceşti … sau picioarele unui pian Steinway. Ce este între ele … Paşaport catre rai. Am nevoie de o bautura. Da , domnule Sims, există doar două silabe în această lume ce merita a fi auzite: fe-mei. Hah! Ma asculti, fiule? Iti spun niste ponturi acum.

Al Pacino , Parfum De Femeie (1992)

__________________________________________________________

__________________________________________________________

__________________________________________________________

P.S : Scuzati eventualele greseli de traducere & filmul e un ,,must-seen”

Now I have come to the cross-roads in my life. I always knew what the right path was. Without exception, I knew, but I never took it. You know why? It was too damn hard.

Al Pacino , Scent Of A Woman (1992)

Acum am ajuns la multe răscruci în viaţa mea. Intotdeauna am stiut care era calea cea buna. Fără excepţie, ştiam, dar niciodată nu am luat-o. Stiti de ce? A fost prea al naibii de greu.

Al Pacino , Parfum De Femeie (1992)

Ar putea cineva sa-l contrazica? Sa spuna ca nu e asa?

De cele mai multe ori , ajungand la o raspantie , la o rascruce de drumuri , alegi calea mai usoara in dauna celei mai grele.

Probabil te inveti minte si la urmatoarea situatie asemanatoare vei lua calea mai grea , care implicit este si cea buna.

Insa mereu , cand ai de-a face pentru prima data cu ceva nou si esti pus sa alegi intre 2 variante , o alegi pe cea mai usoara.

Faci o greseala , nu-i problema , toti facem greseli , important e sa invatam din ele.

Se zice ca e de o mie de ori mai bine sa fii optimist si sa constati ca te inseli decat sa fii pesimist si sa ai dreptate.

Imi place sa dau sfaturi , chiar si cand nu mi se cere parerea.

Sunt intrebat: Cum ar fi bine … asa sau asa?

Cum imi place sa dau sfaturi bune : spun mereu care e varianta corecta. Argumentez si de ce , fac tot ce-i posibil ca cel ce ma intreaba sa nu aiba nici cea mai mica indoiala ca ceea ce spun este corect.

Totodata , in constiinta mea , stiu ca el/ea n-o sa-mi urmeze sfatul , fiindca e prea greu. Sunt aproape sigur ca o sa faca celalalt lucru si ca sa fiu sigur ca asa se intampla spun la final : ,, Dar cine stie , poate ma insel eu . Nu ma asculta , faci cum stii tu. “

Mereu , el/ea face exact opusul a ce am zis. Vine dupa un timp si spune : ,,Sa stii ca ai avut dreptate” , la care eu zic : ,,Ce-ai zis tu? Vorbesc prostii. Nu m-ai ascultat , era de asteptat”

Vorbele astea le rostesc cu o mandrie prosteasca amestecata cu amaraciune . Pe de o parte , ma bucur ca am avut inca o data dreptate. Pe de alta parte , imi pare rau ca iar cineva n-a reusit sa faca ceea ce trebuie.

P.S(1):  Nu ma laud ca mereu am dreptate. Cu totii stim ca e usor sa te afli in postura din care sa dai sfaturi.

P.S(2): Filmul e un ,,must-seen”.

Discursul de final in care e inclus citatul de mai sus :

Optez pentru stiinta cand vine vorba de prognosticarea vremii si nu pentru niste obiceiuri , zicale , vorbe din popor referitoare la vreme ( care nu au nimic stiintific la baza ).

Insa un exemplu in care folclorul romanesc nu a dat gres , de o vreme , e perioada 1-10 Martie.

E prima zi de primavara , urmatoarele fiind zilel babei Dochia. In aceste zile se zice ca iarna isi scutura ultimii flugi , baba Dochia isi da jos cele noua cojoace. Conform traditiei , prima zi de Martie e de frumoasa , fiindca vine primavara.

Niste vorbe vechi ( de sute de ani ) , care firesc nu ar trebui sa se implineasca dat fiind faptul ca clima e intr-o continua schimbare.

Eu am constatat ca de 5 ani ( poate si mai mult ) , intotdeauna prima zi de martie ( urmata adesea de a 2-a ) vremea e superba , zici ca s-au dus zilele de iarna , vine caldura. Negresit , vremea se raceste incepand cu 3-4 Martie , mentinandu-se asa circa o saptamana.

Coincidenta sau nu , traditia are dreptate.

Si anul acesta are dreptate , zilele fiind la fel ca si in anii trecuti. Un inceput calduros , urmat de o racire a vremii.

Nu ar fi singurul exemplu. Si ziua de Pasti tot timpul e senina , placuta.

De aceea suspectez traditia.

1. Satisfacere a propriului egoism?

2. Prostie?

3. Urmarire a unor interese?

4. Minciuni?

5. Sentiment de vinovatie?

6. Mila?

7 .Iluzii?

Ciudata aceasta asociere au unor lucruri pozitive , cum sunt cele doua , cu termeni negativi.

Reflectand asupra acestor acte politicoase , de bun-simt , facute destul de rar , ma intreb ce te indeamna totusi sa le faci?

Sa fie oare educatia primita ce ne indeamna la gesturi frumoase? In momentele rare cand le facem , explicam ca tocmai aceasta ( cei ,,7 ani de acasa” ) sunt cauza acestor gesturi.

Defapt educatia ne indeamna sa facem tot timpul astfel de gesturi , totusi noi le facem rar.

Atunci nu educatia , ci altele pot fi motivele , explicatiile unor astfel de actiuni ( explicatiile enumerate mai sus ).

S-o luam cu inceputul : ce sunt complimentele ? A spune lucruri frumoase.

Indiferent cum il faci , el reprezinta a distorsiune a realitatii ( de cele mai multe ori , mai sunt si complimentele sincere despre care pomenesc in partea a 2-a ).

O persoana poate avea o anumita trasatura , foarte probabil stie ca o are. Tu prin compliment exagerezi trasatura existenta. Compliment prin care maximizezi o calitate.

Un al 2-lea tip de compliment ar fi de fapt minciuna. Mai exact ,,minti frumos”.

O persoana nu are acel ceva , insa tu il inventezi. Cu pricepere , persoana in cauza , musca momeala si spune : ,, nu mi-a mai zis nimeni asta ” ( este o onoare pentru tine , in calitate de mincinos , sa fii primul , e o dovada a priceperii tale ) .

Gesturile frumoase sunt complimente facute , nu zise. Sunt asemanatoare.

Acestea fiind spuse , vom lua fiecare intrebare .

____________________________________________________

Prima intrebare : Satisfacere a propriului egoism ?

De multe ori cand faci unul din cele 2 , o faci motivand : ,,asa am simtit”.

Astfel , fapta facuta nu e decat o satisfacere a unei nevoi , o implinire a unui lucru ce-ti lipsea.

Prin gestul , complimentul realizat n-ai facut decat sa-ti potolesti setea de a face o fapta buna. Mai presus de toate , te-ai multumit pe tine insuti. Intamplarea face sa fie o bucurie si pentru celalalt.

Un act mai mult impulsiv , facut la ratiunea ,,inimii” si nu la cea a mintii.

Astfel de acte poti fi prostesti , de neinteles , ti-a dictat ,,inima” , reprezentand un risc. Probabil ai fost sincer , bine-intentionat si esti luat de prost , ajungand astfel la intrebarea 2 .

____________________________________________________

A 2-a intrebare : Prostie ?

De multe ori da. Facute sub impulsul momentului , bazat pe argumente emotionale , risti sa fi facut o mare prostie.

Complimentele ( gesturile frumoase ) sincere nu trebuiesc facute decat daca esti sigur 100% ca cel/cea caruia ii faci va aprecia gestul facut.

Nu exista speranta ca lucrurile cu adevarat bune ( care cu greu le-ai facut ) sa fie apreciate de toti. 99% te vor lua de prost , iti vor intoarce spatele , imediat , fix cand ti-e lumea mai draga (cand te-ai eliberat de provara nesatisfacerii egoismului ).

E o palma dura primita , insa zadarnica daca nu inveti din ea.

Daca cineva nu apreciaza complimentele tala sincere , atunci e mai prost decat tine si trebuie tratat ca atare.

Naivitatea se plateste.

Sunt cazuri in care gesturile frumoase nu sunt o prostie , ajungand la intrebarea 3 .

____________________________________________________

A 3-a intrebare : Urmarire a unor interese ?

Cu siguranta. Lingusitorii , mincinosii si alti etichetati , toti se folosesc de aceste gesturi frumoase pentru atingerea unor scopuri.

Complimentele nu reprezinta pentru ei , decat o modalitate pentru a obtine ce-si doresc.

La un moment dat , li se duce numele ca fiind niste parveniti. Ei continua. De ce? Fiindca mereu se va gasi un prost care sa muste.

Nimic din ceea ce fac nu e ceea ce pare. Aparentele inseala , ba chiar mai mult , in cazul lor e o opozitie : aparenta – esenta.

O intrebare ce nu trebuie detaliata , incat fiecare stie despre ce e vorba. Pentru astfel de persoane , complimentele sunt minciuni , ajungand la intrebarea 4 .

____________________________________________________

A 4-a intrebare : Minciuni ?

Categoric. Din intrebarea anterioara deducem ca da , cele doua sunt minciuni.

Chiar la inceput am spus ca daca aceste complimente nu sunt minciuni pure , atunci ele prezinta cel putin o exagerare , denaturand realitatea.

Indiferent de modul de abordare , ele nu prezinta adevarul.

____________________________________________________

A 5-a intrebare : Sentiment de vinovatie ?

Un compliment , un gest frumos este folosit pentru a incuraja o persoana aflat la necaz , pentru a-i da un suflu nou.

Motivul incurajarii unei persoane e adesea insotit de sentimentul de vinovatie . Probabil , la o data anterioare , nu ti-ai facut datoria de prieten si acum incerci sa-ti repari greseala.

Eliberarea de aceasta greutate a vinovatiei , nu e altceva decat o forma a satisfacerii propriului ego ( intrebarea 1 ) .

Un sentiment de vinovatie bine conturat duce la mila , ajungand la intrebarea 6 :

____________________________________________________

A 6-a intrebare : Mila ?

In stransa legatura cu sentimentul de vinovatie. Mila ne cuprinde cand vedem pe cineva neajutorat , incercand sa-l ajutam , il imbatam cu tot felul de cuvinte frumoase.

Nimic gresit , doar daca nu ar fi acest motiv : mila .

Mila… e un sentiment oribil sa stii ca cuiva ii e mila de tine. Nu cred ca cineva vrea sa starneasca altcuiva mila.

____________________________________________________

A 7-a intrebare : Iluzii ?

Ultima intrebare , probabil raspunsul la ea e rezumatul a ceea ce am zis mai sus.

Pentru cel ce primeste aceste dovezi de bunatate , acestea sunt doar niste false stimulante , iluzii , care iti dau aripi , incepi sa zbori dar imediat cazi.

____________________________________________________

Intrebarea 2 si 8 sunt subliniate intru-cat ele prezinta partile cele mai proaste ale complimentelor , gesturilor frumoase ( intrebarea 2 – din punctul de vedere al celui care le face ; intrebarea 8 – din punctul de vedere al celui care le primeste ) .

Acesta e conceptul meu despre cele doua( complimente&gesturi frumoase ).

P.S : Nu fiti de acord cu mine . Probabil e un concept gresit.

Fiecare ajunge sa piarda vremea pe internet de la o ora la 6 ore , poate mai mult , depinde de fiecare.

Sa fim dependenti de el? Nu prea cred. Cei mai multi , daca ar fi supusi la un experiment , ar putea trai fara acesta zile intregi , saptamani ( pentru totdeauna ) , fara sa-i duca lipsa.

Internetul poate sa creeze dependenta prin mai multe moduri : site-uri de socializare , jocuri ce simuleaza o viata virtuala , programe de comunicare ( messenger ) , jocuri si multe altele.

Off-Introducere:Eu unul pot sa spun ca nu sunt dependent de nimic din ce am scris mai sus.

Totusi , am si eu pacatul meu.

Dependent , poate e mult spus , dar simt enorm lipsa internetului , cand vine vorba de informatii.

Spre exemplu , sunt invatat imediat ce am aflat ceva nou , dau repede un ,,search” si incep sa citesc despre acel lucru ( wikipedia , de obicei ) .

Cum lucurile de care ma interesez , sunt din domenii care mai de care mai diverse , cu slabe legatura intre ele ( putin haos din acest punct de vedere ) si cantitatea citita e destul de mare , rareori reusesc sa asimilez totul.

Fiind un perfectionist , cum am uitat un detaliu ( poate sa fie insignifiant ) , mor daca nu rezolv problema cu el.

Trebuie sa intru din nou pe net , sa caut si sa aflu ce uitasem.

Avand si o memorie destul de proasta a numelor ( notiunilor ) , problema reapare destul de des.

Si nu doar ca sa imi reamintesc un detaliu. Aud la TV ceva care ma intereseaza , imediat caut. Trebuie sa stiu tot ( sau sa fiu macar impacat ca am incercat)

O oarecare ,,boala” / ,,manie” din acest punct de vedere.

Slava Domnului ca nu sunt singurul. Defapt chiar exista o astfel de boala , generata de Internet . Cititi mai multe despre ea : discomgoogolation

După-atâta frig şi ceaţă
Iar s-arată soarele.
De-acum nu ne mai îngheaţă
Nasul şi picioarele!

…

1 Martie. A sosit primavara , pe bune. Vremea s-a mai incalzit ( sau e impresia mea ) , s-a topit zapada. Parca toate s-au sincronizat.

Pentru mine , primavara ramane cel mai frumos anotimp. De 3 ani constat , ca atat cele mai frumoase lucruri , cat si cele mai urate ( care oricum s-au uitat) s-au intamplat in acest anotimp.

Pasarile care canta atat de frumos ( prea frumos , cand sunt la scoala ) , copacii care prin viata , plimbarile , soarele cald ( dar care nu te arde ) , roua , apa minerala ( care merge cel mai bine in luna Mai ) , luna Mai , Pastele , toate ma binedispun.

Si vara e frumoasa , dar parca prea se termina cum a inceput , cald.

Primavara parca e o ,,epopee” a transformariii ( reinvierii ) naturii ( de la diminetile reci de Martie la serile ideale de Mai ) , totodata cu natura , ma schimb si eu.

Multi din voi cred ca simtiti acelasi lucru.

Si la despartire va las cu : restul poeziei , o melodie , un martisor si un gand bun : O primavara frumoasa !

…

Cu narcişi, cu crini, cu lotuşi,
Timpul cald s-apropie.
Primăvara asta totuşi
Nu-i decât o copie.

Sub cerdac, pe lăuruscă,
Cum trecură Babele,
A ieşit un pui de muscă
Să-şi usuce labele.

Păsările migratoare
Se re-ntorc din tropice.
Gâzele depun la soare
Ouă microscopice.

Toată lumea din ogradă
Cântă fără pauză.
Doi cocoşi se iau la sfadă
Nu ştiu din ce cauză.

Un curcan stă sus, pe-o bârnă,
Nu vrea să se bucure.
Moţul roşu îi atârnă
Moale ca un ciucure.

Doar Grivei, bătrânul, n-are
Cu ce roade oasele.
Că de când cu postul mare,
Toate-i merg de-a-ndoasele.

Pentru câte-a tras, sărmanul,
Cui să ceară daune?…
Drept sub nasul lui, motanul
A venit să miaune.

Dar acum l-a prins potaia
Şi-a-nceput să-l scuture…
Peste toată hărmălaia
Trece-n zbor un fluture.

Pe trotuar, alături saltă
Două fete vesele…
Zău că-mi vine să-mi las baltă
Toate interesele!

Mai rar folosita expresia , pentru unii suna familiar , pentru altii nu.

Ce e un moment de geniu?

O perioada ce tine de la 1-2 ore pana la o jumatate de zi ( 12 ore ) . O perioada in care te autodepasesti constant. O perioada in care coborasurile tind sa nu existe , in care totul iti iese , cand nimeni nu te incurca , cand te surprinzi pe tine insuti , cand parca esti invaluit de o aura magica ce iti da puteri si te protejeaza. Un moment in care esti de nerecunoscut.

Erai obisnuit ca un necaz sa nu vina singur , dupa o bucurie sa vina un necaz , sa nu termini ce iti doresti , sa nu realizezi ce-ti propui.

Nu si intr-un astfel de moment ( cand nu mai esti tu , cel obisnuit ) .

Lasand usoara exagerare , gandind obiectiv , astfel de momente chiar exista.

Destul de rar si destul de scurte , dar mai conteaza?

Mie mi se intampla o data la o luna . Cum notiunea de ,,moment de geniu” e subiectiva , ea poate avea diferite sensuri si intelesuri la fiecare din noi , asadar unii pot spune ca au astfel de clipe mai rar , iar altii mai des. Depinde ce intelegi prin aceasta notiune.

Idee e ca astfel de clipe exista. Nu sunt momente de autoiluzionare , momente in care ,,crezi” ca totul merge perfect. Nu. Totul chiar merge perfect.

Uneori se poate , mai rar , dar se poate.

Pentru cateva clipe , viata nu mai e nedreapta. Viata e asa cum o vrem.

O insiruire de intamplari favorabile , rasturnari de situatie , incredere sporita , lipsa necazurilor , toate prinse intr-o conjuctura potrivita creeaza astfel de momente.

Si pentru astfel de momente viata trebuie traita. Pentru lucrurile bune ( cu siguranta ) , rare ( poate e mai bine asa ) si care nu le vom uita niciodata.

Intrebare : De ce se termina? De ce nu dureaza mai mult? Poate ca iar se respecta regula : lucrurile bune , in viata , nu dureaza mult. Poate daca nu ar fi asa scurte si rare nu le-am mai aprecia asa mult.

Putem autoprovoca astfel de momente? Daca vrem sa ne furam palaria , da. Dar cel mai bine e sa lasi lucrurile sa vina de la sine.

- apel normal. Durata medie , in 10-15 secunde …. -apel nesfarsit. E apelul care te scoate din minti …. -,,multi-apeluri” ( denumire inventate pe loc ) ….

La astfel de apeluri , poti proceda in 2 moduri :

1. nu raspunzi la telefon. Eu de regula , am un dulap cu haine alaturi ( deschis ) . Astept sa se opreasca din sunat. Il pun pe silentios , il arunc in dulap ( intre haine ) si inchid dulapul. De asemenea scoaterea bateriei ( de nervi ) e o varianta. Orice rezolvare a problemei cu un minim efort e admisa.

2.raspunzi la telefon. Desi iti cad ochii in gura , nu stii daca e zi sau noapte si esti nervos , la intrebarea : Ce faci? raspunzi : Stateam. Un raspuns vag , general , la care cel ce te suna nu va dezvolta subiectul si va incepe sa-ti explice de ce te-a sunat.

Daca spui ca dormeai , vin scuzele ( oricum neacceptate ) si tot tacamul ce nu face decat sa lungeasca discutia ( nu dorim asta ) .

Important . La prima intalnire ,,tete-a-tete” explici berbecului sa nu te mai sune never…ever intre orele ( x –> y ) , in general pui o diferenta cat mai mare de ore. Daca nu faci asta , respectivul va trai cu impresia ca nu te deranjeaza apelurile lui.

Nu-i o rusina sa fii sincer ( chiar dur ) . Unii tin la somnul lor.

De asemenea motivul este foarte important. Prea putine sunt cazurile cand merita sa trezesti pe cineva din somn. Majoritatea cazurilor sunt banalitati. Insa cu cat motivul este mai banal , cu atat jignirea-ti adusa e mai mare.

Deasa folosire a telefonului in timpurile moderne a facut ca fetele ( si unii baieti ) sa te sune la orice cacat. Parca ii mananca degetele si n-au ce face cu minutele.

Sunatul de dimineata ( pana in ora 9:00) fara un motiv solid , e o dovada de proasta crestere. Nu se face asa ceva. Risti prieteneia pe cateva zile cu aceea persoana ( poate chiar mai mult ).

Un lucru bun ar fi sa-i folosesti 20-30 de minute degeaba si sa inteleaga ca minutele sunt pretioase. Altfel le va gestiona. De asemenea , cititul Bibliei ( nu ca ar ajuta la ceva ) e o recomandare ca i-o poti face , daca se plictiseste.

Caz particular : Unele fete ce se scoala cu noaptea-n cap , avand un intreg ritual in a se face frumoase. Pe ele poti sa le suni cand vrei ( isi merita soarta ).

Alt caz particular : vacanta + elev. Aici e o dilema. Exceptand : 11:30-12:30 si 19:00-22:00 , elevul in vacanta poate dormi la orice ora. Daca cunosti persoana in cauza , poti totusi gasi o bresa in orar.

E foarte simplu sa vorbesti despre altii. Insa nu uita ca si tu trebuie sa-l respecti pe celalalt. Respecta ca sa fii respectat. Nu fa aceste greseli.

Si inca o data : Comunica cu celalalt. Spune-i cand sa te sune si cand nu.

Atat.  Sper sa fie folositor.

P.S : Nu stau sa-mi pun/scot telefonul de pe silentios. Uneori somnul te ia pe nepregatite.

Desi nu-s un mare fan al ,,Codul bunelor maniere” … trebuie sa dau cezarului , ce-i al cezarului. Respectarea orelor de somn e esentiala. E unul dintre putinele lucruri in care-s de acord cu acest cod.

De ce?

Din perspectiva consencintelor ce le aduce incalcarea ei: nimic nu e mai enervant decat sa fii trezit din somn. Nu conteaza momentul zilei , nu conteaza cat ai dormit pana atunci , nici cat de obosit esti , poti nici sa nu fi adormit … detaliile nu conteaza. Nu trezi pe cineva din somn!

Pentru orice persoana , somnul conteaza ( mai mult sau mai putin ). Sunt unii pentru care somnul e nelipsit ( cazul meu , orele de somn sunt oarecum stricte , programate ( + – o ora ) , durata somnului e aceeasi , ajungand sa-ti organizezi toata ziua in jurul acestor ore. In special astfel de persoane nu trebuiesc trezite.

Cum poate fi trezit cineva? Multe moduri.

Se misca unul dintre parinti sau coleg de camera suficient de ,,incet” incat sa-ti sara somnul . Il intrebi ce vrea … iti raspunde : Caut ceva!  Un raspuns impertinent , sec , care nu te poate decat enerva ( si iti sare somnul de tot ).

Daca ai ghinionul sa locuiesti langa o cladire in constructie , trafic aglomerat cu soferi dependenti de claxon ( ei sunt inamicii principali ) , un loc de joaca ( unde zilnic se aduna copii fara mama , fara tata , fara nici un Dumnezeu , care au ca singur scop sa-ti manance zilele si nu te lasa sa inchizi un ochi ) , e aceeasi situatie. Nu vei putea dormi.

Lasand deoparte aceste cazuri particulare ne vom concentra asupra celui mai mare inamic , telefonul. Telefonul e cel mai adesea folosit pentru a te deranja. Sursa tuturor problemelor.

Daca cei de la ,,Codul bunelor maniere” ar fi stiut unde poate aduce inventia telefonului , l-ar fi dat in judecata pe Graham Bell pentru ,,jucaria” lui.

2 cazuri :

1.Alarma – e o categorie aparte. Nu am s-o dezvolt foarte mult , e un rau facut cu vointa si stiinta deplina. Te culci stiind ca ai sa te trezesti enervat. Prefer totusi sa ma trezesc din prima alarma , in loc sa o tot aman cu 10 minute ( fiecare cum doreste ) .

2.Apelurile inopinante . Aici avem 3 sub-cazuri ( sau mai multe , gasiti voi si altele ) :

- apel normal. Durata medie , in 10-15 secunde se termina. E enervant , se poate adormi totusi dupa el (~66% adorm la loc ). E bine ca nu se revine cu un al 2-lea apel.

-apel nesfarsit. E apelul care te scoate din minti . Apelul care isi ia cele mai multe injuraturi . Poate dura si mai bine de un minut ( pe telefoanele fixe ) . Incepe vag ( speri sa se incheie ), continua parca din ce in ce mai tare ( rabzi , te miri de durata lui ) , atinge un prag critic ( constati comic ca esti demult treaz ) , intr-un final iti faci curaj sa raspunzi. Exact atunci se inchide. In 90% din cazuri , nu mai poti dormi.

-,,multi-apeluri” ( denumire inventate pe loc ) . E formata din minim 2 apeluri normale. De regula la al 2-lea , al 3-lea apel se raspunde . E mai enervant incat fix cand adormi , revine al 2-lea … and so on. Efect devastator ( 90-95% cazuri nu mai pot adormi ).

…Stop. Continuarea maine.

http://www.imdb.com/title/tt0275491/ Link IMDB

Un film in regia lui Pedro Almodovar. Dupa mine , al 2-lea cel mai bun film al sau.

Pentru cei ce au mai vazut filme ale acestui regizor , stiti ,,stereotipurile” sale . Pentru cei ce nu stiu , Almodovar imbina in filmele sale : droguri , homosexualitatea , credinta in vrajitorii , prostitutie , crime , tradititiile spaniole toate intr-un cadru cat mai banal al vietii cotidiene. Toate aceste  elemente  se regasesc din plin in acest film .

De remarcat este ca acest film e o introspectie in mintea barbatilor din orice punct de vedere. Nu exista personaje feminine ( singurul de acest fel al lui Almodovar ) . E bazat pe un scenariu scris chiar de autor in tinerete, filmul durand 10 ani pentru a fi finalizat.

Are o durata de 105 minute.

E un film oarecum mai greu de gasit . Nu stiu sigur daca il gasiti pe trackere , insa cu siguranta il gasiti pe ODC/Strong DC(recomand sa-l cautati dupa titlul in limba spaniola)  ( am avut norocul sa-l vad prima oara pe PRO Cinema ) .

Un film total diferit de ce vedeti la filmele americane.

Vi-l recomand cu caldura!

Spor la downloadare si vizionare placuta !

un post mai lung , putina rabdare in a-l citi.

Plansul este o manifestare a unor emotii foarte puternice ( fie pozitive – bucurii , impliniri – mai rar , fie negative – suparari , tristeti – cel mai adesea ).

El e mai adesea intalnit la femei ( sexul slab ) decat la barbati . De ce ? Sunt barbatii mai nesimtiti sau femeile mai slabe de caracter , incat sa cedeze? Nu stiu. Discutie lunga si probabil derizorie ( intr-un final se ajunge la polemici intre sexe ) .

Lasand asta la o parte , voi analiza plansul in public. Fiecare poate sa planga cand ,,nu-i vede nimenea” , deopotriva barbati sau femei ( nu face subiectul discutiei de azi ) .

De subliniat este ca plansul e doar o descarcare. Nu consider ca rezolvi ceva cu plansul . Nu e un obicei foarte constructiv ,dar e foarte des intalnit.  Din cauza slabei sale utilitati , e bine sa plangi cat mai rar ( parerea mea ).

Revenind la plansul in public ( evident din motive emotionale , si nu cauzat de dureri fizice ) acesta e o prostie ( deopotriva pentru barbati si femei ) .

Am sa explic:

Se zice ca o persoana care nu enerveaza , care nu are accese de furie ( ce pot culmina cu plansul ) ,,o face pe durul” . Poate ca da. Si ce ? Bravo lui !

Prin a-ti ,,iesi din pepeni” , a plange , nu faci altceva decat sa le arati celorlalti punctele tale slabe , locurile in care cedezi.

Acest lucru e observat , iar unii mai ,,smecheri” ( cum sunt toti – desi nu o arata ) pot deveni atat de iscusiti incat vor ajunge sa te enerveze , sa te faca sa plangi de fiecare data. Profita de tine , asemenea unei papusi.

De asemenea , daca stiu ce te doare cel mai mult , pot deduce imediat ce te bucura , ce te face fericit(a).

Astfel , ceilalti din jur pot deveni niste manipulatori ai trailor tale . Te pot duce de la agonie la extaz si invers , dupa bunul lor plac ( poate exagerez putin , dar 80% am dreptate ).

Sa nu-ti plangi de mila , daca ti se intampla asta. E vina ta. Tu ai cedat , aratandu-ti limitele ( viata e o continua testare a limitelor ). Iti asumi greseala.

Daca nu ai fi cedat , nimeni nu ar fi stiut nimic ( nimic din ce conteaza).

Acum stiu ce e mai important : ce iubesti si ce urasti. 2 lucruri care te fac vulnerabil(a) in fata celorlalti.  Cum nimanui nu-i place sa fie vulnerabil , ar fi ideal sa nu plangi niciodata.

Nu spun ca orice traire trebuie mascata , ajungand sa fii o persoana cu 2 fete ( care sunt nefericite , de regula ) , insa uneori putina abtinere ( retinere )  nu strica.

Solutii : Abtinere . Fii putin autodidact cu tine , nu lasa sa te atace tot ce nu-ti convine . Fii mai rece . Priveste mai detasat ( nu-i totul un capat de lume ) .

In aceasta cenzurare a trairilor intra si calmul , stapanirea de sine , gandirea echilibrata care fac subiectul unei alte discutii.

Final :

Se zice ca in fata mortii ( ex : amenintat sa fie impuscat ) , omul se dezvaluie cel mai bine . Astfel , ucigasul , intr-un fel sau altul , ajunge sa-si cunoasca victima mai bine decat au facut-o prietenii acesteia  ( victimei ) vreodata.

o paralela ( sper eu reusita ) a ceea ce am zis mai sus

Intr-o oarecare opozitie fata de articolul precedent  , vin cu aceasta discutie despre modestie.

Modestia este intr-adevar o pasare rara. Fiecare dintre noi are o doza de modestie ( ce se confunda cu bunul-simt ) insa pana la un anumit punct.

Unii oameni incep sa se mandreasca la fiecare lucru ce l-au facut , altii la cateva lucruri mai importante , altii o fac cand au chef , altii cand trebuie  , unii nu o fac niciodata.

Aceasta ultima categorie e foarte rara in ziua de azi. Poate in alte vremuri se intalneau mai des astfel de oameni ( desi ma indoiesc ). In aceste timpuri , cand legea junglei e cea mai importanta pentru supravetuire , modestia nu prea isi are locul.

Dimpotriva , ea ar putea fi potrivnica ( un defect , obstacol ) in calea reusitei in viata. Astfel omul s-a adaptat si a lasat modestia deoparte ( desi alta a fost educatia primita ) .

Modestia ( falsa ) a ajuns la randu-i o ,,unealta” pentru a-ti crea o imagine mai buna.

Sunt nenumarate cazurile ( si cred ca fiecare a vazut ) in care o persoana , desi a obtinut rezultate deosebita , notabile , e laudat de toti din jur , ,,o face pe modestul “.

Daca e bine jucat acest teatru , poti lasa impresia unei persoane foarte puternice si foarte modeste. Daca nu e bine jucat , esti repede observat si etichetat drept un ,,prefacut”.

E un truc destul de dificil , intru-cat e greu sa-ti maschezi trairile ( mai ales bucuriile , care sunt puternice ) .

Caz exceptat : Persoanele tacute . Acestea de regula sunt modeste. Persoanele tacute , introvertite sunt oarecum sterse , prin urmare modestia le intra celor mai multi in ,,bagajul” de trasaturi , ei nesimtind nevoia de a se afirma.

Intr-o concluzie , in aceste vremuri , sunt prea putini oameni cu adevarat modesti. Iar cei care sunt , trebuiesc apreciati ( chiar daca uneori a fi modest nu e cel mai bun lucru ) .

De ce ? Fiindca imi suna foarte cunoscuta.

De ce ? Fiindca si eu la randu-mi am momente in care ma gandesc la asta.

M-am daca e doar o similitudine dintre noi doi , sau e un gand impartasit ( la un moment dat ) de mai multi.

Incep un mic sondaj. Intreb 3 colegi de clasa total diferiti ca fire , daca li s-a mai intamplat sa se gandeasca la asta. Ma asteptam la cel putin un raspuns negativ.

Spre surprinderea mea , toate au fost pozitive : Da , mi s-a mai intamplat sa ma gandesc acest lucru!

Cunoscand pe fiecare in parte , destul de bine , am tras rapid concluzia ca nu e un gand impartasit doar de persoane egocentriste.

Probabil , la astfel de persoane  ( ca mine ) , carora li se pare ca sunt grozavi , gandul apare mai des. Totusi , ramane un gand , o senzatie , ce apare la un moment dat in mintea fiecaruia.

O scurta descriere a senzatiei :

Intr-un grup , la o discutie , la o iesire , la un restaurant , la munca , la scoala , sunt tot felul de situatii in care este pus la incercare intelectul. Repede , poti depista defectele , lipsurile fiecaruia( defecte , lipsuri pe care tu nu le ai ) .

Mie mi se intampla adesea cand stau in clasa si vad cum ceilalti nu inteleg chestii banale pentru mine –> Adesea rezultatul unei plictiseli acute.

Vazand ca aproape fiecare din jur are un defect major , capeti o doza de incredere , un aer de superioritate.

Prins in valtoarea acestei senzatii , poti spune in gand : Eu cred ca sunt cel mai destept din cei de fata !

Cazuri favorabile :

Barfa . Intr-o barfa ( sanatoasa ) de regula se ajunge la desfiintarea tuturora. Fiecaruia ii este gasit un ,,nod in papura”. Cum o barfa nu o faci de unul singur , ci mai ai pe cineva care iti ,,canta in struna” , ajungi sa-i faci ,,O” pe toti. Intr-un final ajungi ca doar tu si partenerul de barfa sa fiti buni. De fapt si el e la fel ca ceilalti , doar ca nu i-o spui  (foarte probabil si el gandeste la fel).

Discutiile plictisitoare . Esti in mijlocul unei discutii plictisitoare , in care nu poti interveni , in care simti ca nu e locul tau . Daca ai interveni , ai face-o doar ca sa schimbi subiectul . In astfel de momente ( cand te dispera banalitatea discutiei si te miri cum altii o pot considera asa interesanta ) tragi aceeasi concluzie  ,ca esti cel mai destept.

Evaluarile bazate pe rezultate concrete : teste ,examinari , aprecieri din partea superiorilor , diplome , orice ce te face sa fii in fruntea ierarhiei , varful piramidei te face sa spui : … (acelasi lucru ).

+ alte cazuri .

Bineinteles ca e o idee ce o tii pentru tine ( hehe , doar tu stii cine e mai istei , nu si ceilalti ). A spune cu voce tare acest gand nu-ti poate aduce decat antipatia si rasul ironic al celorlalti.

Cazuri in care afirmatia sa fie valabila sunt foarte rare. De regula e un drog psihologic , o iluzie , o stare de atotputere pe care ti-o autoinduci . Te face sa te simti mai bine . Este adesea un remediu pentru un complex de inferioritate , ce se poate rezolva superficial creeandu-ti unul de superioritate ( iluzia ca esti cel mai … ).

Cred ca fiecare dintre voi a simtit macar o data in viata asa ceva .

O zi in care eu nu voi mai scrie articol , nu va voi spune ce si cum gandesc , ci am sa postez un video.

Probabil unii il stiu , altii nu . Are o durata de 7 minute. Nu vor fi minute irosite ( trust me , nu degeaba am pus un video in locul articolului )

Subiectul : Titlul

Vizionare Placuta!

Titlul este o afirmatie care m-a pus pe ganduri . Mergeam cu un coleg pe un drum , o ruta ocolitoare.

Era cam a 4-a sau a 5-a oara cand faceam acest drum. Prima data cand l-am facut , am zis : Uite , ce repede am ajuns , ar trebi sa facem mai des drumul acesta. Acum ne miscam mai in reluare , ce-i drept eram obositi ( dupa o zi plina de scoala ) . Inevitabil , eu , ajung sa-mi plang de mila , zicand : ,,Dar greu mai mergem , lung mai e drumul asta!”

La care Liviu , colegul , zice : ,,Nu ti se pare ca cu cat faci mai des un drum , cu atat ti se pare mai lung? “

Fiind surprins de intrebare (care ce-i drept , e foarte buna ) ii zic fara sa tagaduiesc : ,,Da , chiar asa e.”

Am pastrat intrebarea in minte . Pe cat de simpla suna , pe atat de profunda era . Aveam s-o dezvolt acasa.

Ajungand acasa , incep sa ma gandesc. Avea mare dreptate. In toate situatiile , drumurile frecventate des , par din ce in ce mai lungi (pana la un anumit punct).

Intotdeauna cand faci o ruta noua ( generalizand , un lucru nou ) exista teama ca va fi mai lunga , anevoioasa , poate nu periculoasa , dar oricum mai grea. Instinctul de conservare. Retinerea fata de ce e nou ( care e variabila la fiecare ).

Dupa parcurgerea ei , constati ca ,,dracul nu-i chiar asa de negru” , iar drumul a fost , contrar asteptarilor , usor.

Astfel ( in comparatie cu ce te asteptai sa fie ) , se instaleaza senzatia ca drumul a fost foarte scurt si chiar placut.

Este senzatia primei dati ( generalizand , prima data a oricarui lucru nou e diferita fata de urmatoarele dati ). O senzatie placuta ( nu in toate cazurile ).

Apoi cu cat il parcurgi mai des , cu atat ti se pare mai banal ( incat deja il stii ) , iar in comparatie cu prima data , va fi mereu mai neplacut. Cu cat e parcurs mai des , cu atat situatia de monotonie se accentueaza. Chiar daca il parcurgi in acelasi intervar orar , ,,ceasul tau” iti spune ca a durat defapt mai mult . Intr-un final , ajungi sa spui : ,,Mult mai am de mers”

Defapt , aceasta intamplare nu-i decat un exemplu pentru comparatia : ,,Prima data – Restul datilor”.

Remedii ( solutii ) pentru a indeparta aceasta senzatie :

- fie faci acel lucru ( in acest caz , parcurgerea aceleasi cai ) cat mai rar , o solutie destul de usoara.

- fie faci ca fiecare data , sa fie mai speciala , in felul ei . O solutie mai dificila , dar deindata ce ,,ti-a intrat in sange” e cea mai buna solutie , incat vei ajunge sa te bucuri de fiecare clipa.

Caz in care se accentueaza aceasta senzatie : cand te gandesti doar la acel lucru . Spre exemplu , gandindu-te intruna la cat mai ai de mers , timpul va trece mai greu.

Exceptie : cand nu te gandesti la ceea ce faci . Spre exemplu , esti cu capul cu totul in alta parte . Asa parcurgerea unui drum va fi foarte scurta .

Gata. Am dezvoltat-o destul !

Scurta introducere:

De ce Joi? Fiindca Joi cititi articolul , aveti timp ( Joi + Vineri ) sa gasiti si sa downloadati filmul , pentru ca in una din zilele din weekend sa-l vizionati.

Stiu ca multi au obiceiul de a vedea un film bun la sfarsit de saptamana.

Am sa incerc sa nu vin cu filme din Topul IMDB ( cel putin nu din primele 100 ) sau cu filme arhicunoscute.

Totodata am sa incerc sa prezint filmul , fara a dezvalui din detalii. Nu de alta , dar apoi o sa va piara interesul pentru el (lucru nedorit).

Lasand introducerile deoparte , va prezint recomandarea pentru weekend-ul acesta:

Glengarry Glen Ross

Un titlu destul de complicat de retinut ( recomand un copy-paste ). Titlu nu te poate duce cu gandul la nimic concret.

Este vorba despre slujba unor agenti de vanzari . Filmul e din 1992. Distributia este una de vis : Al Pacino , Ed Harris , Stephen Baldwin , Jack Lemmon , Kevin Spacey ( toti castigatori/ nominalizati la Oscar de-a lungul carierei ) .

Filmul are o durata de cca. 100 minute. Actiunea se desfasoara de-a lungul a 2 zile. De ce asa putin? Fiindca este ecranizarea unei piese de teatru. De regula , aceste ecranizari nu reusesc sa se ridice la valoarea piesei de teatru. In acest caz e contrariul , ecranizarea e un succes.

Cele 2 zile de munca sunt agitate ( incep cu rutina zilnica si se termina cu intrebari cel putin interesante ) , cu dialoguri spumoase , naturale ( Al Pacino si Ed Harris isi aduc un aport consistent ) , replici spumoase . Conversatiile pline de incordare ( certuri ) dintre colegii de servici se imbina cu glume si dialoguri hazlii.

Dialogul este punctul forte al filmului , un ,,montagne-russe” din acest punct de vedere. Rasturnarile de situatie nu lipsesc , la fel si doza de mister.

Un alt aspect de remarcat ar fi chimia foarte buna dintre actori.

Decorul nu este unul spectaculos ( pentru cei ce se asteapta la asa ceva).

Eu l-am vazut la PRO Cinema acum 2 ani si l-am mai revazut o data la calculator.

Filmul e de nota 10 . Nu veti regreta cele aproape 2 ore de vizionare .

Va urez : Vizionare placuta !

Dintotdeauna n-am putut. Cu putin organizare , se zice ca ai putea avea timp pentru toate. Eu oricat mi-am organizat orarul si oricat mi-am autoimpus sa-l respect , n-am reusit. Prin urmare , aproape zilnic nu-mi fac ce-mi propun ( si nu-mi propun foarte multe ).

Intr-o zi ar putea incapea tot ce-mi propun. Asta inseamna ( de cand sosesc acasa ~15:00 ) : 1-2 episoade dintr-un serial ( 1-2 ore ) , sa mananc ( nu va mirati , am o lene sa-mi incalzesc mancarea ) , dorm ( 2 ore obligatoriu ) , temele ( care sunt grele si multe ) , sa scriu pentru blog ( care dureaza cca. 1 ora ) , mananc din nou , niste exercitii fizice (ce lene mai am si pentru astea ) , vizionat Mircea Badea.

Adunate , ar insemna 8 ore , cel putin ( 8 ore , fara pierdut vremea , 8 ore comprimate ) 15:00-23:00.

A fost un exemplu . Evident ca nu o sa pot face asta vreodata . Am renuntat la orele de serial si la Mircea Badea .

Imi ridic 2 intrebari ( ca prostul ):

Ori e ziua prea scurta ? (24 de ore sunt prea putine )

Ori nu ma pricep eu sa-mi ocup timpul eficient absolut deloc ?

Prima nu e o intrebare foarte pertinenta . Am sa raspund la ea : Da , e prea scurta ! Si atat. Nu pot da vina pe D-na Ziua , nu rezolv nimic ( trebuie gasit un vinovat ).

La intrebarea 2 as putea sa raspund tot cu Da! Am sa vin cu o prezentare a 3 categorii de oameni , pentru a-mi argumenta raspunsul :

1. Oameni care is organizeaza foarte bine timpul. Oameni care au timp pentru toate si la mai ramane si pe deasupra. Supra-oameni. Sunt un mister pentru mine ( si nu numai ). Ii intrebi cum reusesc … iti raspund ca asa procedeaza dintotdeauna. E ritmul lor. Probabil e rezultatul unei educatii bune si a unei copilarii triste , in fine .

2. Oamenii normali ( din acest punct de vedere ) . Vor sa se ,,adune” , o fac , daca nu , nu . Daca vor sa piarda vremea , o fac . Ultima varianta mai rar. Ei prefera totusi sa faca ceva.

3.Ultima categorie ( in care ma includ )… incapabilii , sa zicem . Nici daca vor , nu se pot aduna. Nu le place organizarea ( notiune straina lor ). Toate vin la timpul lor ( mai tarziu , de regula ). Lenesi? Probabil. Le place sa piarda timpul? Cu siguranta. Nu-i deranjeaza taiatul frunzelor la caini , la care sunt buni organizatori.

Problema principala : Conteaza foarte mult sa am dispozitia necesara pentru a incepe o activitate . Nu pot sa ma apuc de ceva , doar fiindca asa mi-am propus acum 3-4 zile . Trebuie si motivatie .

Ca o solutie la problema timpului , am zis sa dedic Joia unui articol legat de un film care mi-a placut ( incepand de maine , saptamanal ). Am vazut destul de multe filme bune si sper sa va placa recomandarile mele.

E o solutie la faptul ca nu pot mentine ritmul unui articol pe zi. La un moment dat , as intra intr-un blocaj ( n-as mai sti ce sa scriu ). Ma gandesc si la o zi libera . Incerc sa-mi organizez blogul ( un prim pas ).

Daca aveti un sfat in legatura cu eficientizarea timpului … as fi recunoscator sa mi-l dati .

Putine explicatii : E o poza clasa a 9-a cu mine ( cel blond , cu hanorac ) si un prieten foarte bun , Bogdan.

Poza e facuta undeva pe la sfarsitul clasei a 9-a ( luna Mai , cel mai probabil ) in scoala , pe hol , in fata laboratorului de chimie.

De ce e asa speciala ?

1. E una din putinele poze in care imi place cum am iesit . De regula , ies ciudat ( cu gura intredeschisa/ larg deschisa/sucita , ochii unul inchis/altul deschis , in fine … intelegeti).

2. Cred ca e una din pozele care chiar transmite ceva – unghiul din care e facuta poza , zambetul , primavara ce se vede pe fereastra , privirea orientata spre viitor , degajarea care o aveam prin pozitia corpului si in priviri , totul . Imi face sa-mi fie dor de trecut. Poate singura poza , care-mi trezeste asa puternic sentimentul acesta.

Si nu e oarecum normal. Au trecut doar 2 ani de atunci, sunt inca foarte tanar. La maturitate sau oricum , dupa o anumita varsta , chiar vrei sa dai timpul inapoi.

Uite , eu as vrea sa-l dau inapoi atunci , chiar acum.

Poate nici atunci vremurile nu erau roz. Dar eu asa mi le amintesc. Se zice adesea ca doar lucrurile urate raman in amintiri.

Comic , ciudat sau nu , eu nu gasesc nimic rau in perioada aceea.

Mergand cu gandul inainte , ma intrebam de ce as vrea asa tare sa revin la acele clipe? M-am schimbat fata de atunci ? Diferenta mare intre trecut si prezent?

Si da , si nu . Ca persoana , nu m-am schimbat mult . Insa intamplari , greseli neasumate , alegeri proaste , multe optiuni luate incorecte , multe lucruri care as vrea sa le indrept , multe probleme nerezolvate , multe discutii neterminate , multe experiente neincheiate.

Pentru cele enumerate mai sus , pentru ele as da timpul inapoi . Sa mai am o a 2-a sansa. Sa termin ce aveam de terminat , sa continui ce nu am mai continuat .

Sa nu intelegeti ca regret enorm greselile facut in trecut. Sunt obisnuit cu ele . Sunt constient ca viata imi rezerva multe oportunitati si multe sanse in a ma indrepta , dar sa spun ca ,, daca as lua-o de la inceput , nu as schimba nimic”  , ar inseamna ca ma mint.

Sunt multumit cu ce am acum , dar daca as putea sa fie mai bine , de ce nu?  De ce sa ma multumesc cu putin ? ( Nu veniti cu proverbul : Nemultumitului i se ia ce are , e proverb romanesc , iar romanul se multumeste cu putin .)

Pana si in haina vad o schimbare. Atunci hainele aveau personalitate , ma reprezentau. Acum cred ca am o tinuta mai ,,stearsa”.

Hanorace nu am mai purtat ( desi imi plac mult ) , iar bratara , in vara aceea am pierdut-o , ultimul accesoriu purtat ( desi ador accesoriile )

In fine , cam asta e povestea pozei acesteia. O poza ce iti trezeste ganduri . Toti avem una.

A injura este vazut cel mai adesea ca un obicei nepotrivit ( cel putin ) , ce denota o educatie proasta. Adesea e evitata prezenta unor persoane cu astfel de obiceiuri etc.

O parere obiectiva: Injuratura este unul dintre multele moduri de exprimare orala.

Un mod mai mult sau mai putin agreat … depinde cui i te adresezi.

Situatia mea : Sunt o persoana care vorbeste urat ( in cercul celor de varsta mea si a inca catorva persoane ) , m-am obisnuit sa cred ca e un obicei foarte prost, care a ajuns sa fie folosit atat de des , incat cu greu ma pot lasa de el ( ca toate obiceiurile proaste din viata ) .

De specificat , nu vorbesc urat in fata persoanelor carora trebuie aratat putin respect ( marea majoritate a fetelor + persoanele mai in varsta).

In rest , injuratura e un mod de manifestare a trairilor mele ( de cele mai multe ori explozive – fire flegmatica/Sagetator/ etc – combinatie dinamica). Consider ca fara injuratura , multe din trairile mele ar fi cenzurate ( una e sa spui ,,puii mei” – alta e ,,p*** mea” ; ,,du-te dracului” – ,,du-te-n p**** matii” ; exemplele pot continua).

O problema este folosirea injuraturilor legate de lucruri sfinte ( aici gradul de toleranta e ,,O” pentru cei ce o fac din partea celorlalti ) . Eu le folosesc.

In fine , am explicat situatia mea : am ajuns sa injur foarte des , e o parte a exprimarii mele de zi cu zi ( indiferent ca sunt nervos sau nu ).
Ce am constatat? Injuratura , ca mai toate lucrurile rele , este molipsitoare. Un exemplu negativ poate fi urmat cu usurinta . Revin la situati mea : prima data , in clasa in care am intrat la liceu , eram singurul ce injuram constant . Acum ( dupa 2 ani ) mai bine de jumatate o fac ( nu am fost eu singurul care a contribuit la ,,vulgarizare” , dar cred ca am fost si eu un factor )

Ceea ce m-a pus pe ganduri este ca oameni mai in varsta , cu o anumita ,,tinuta” , educati , stapani pe sine ( genul care nu ar injura daca isi prind mana in usa ) au inceput sa injure. Nu si-au pierdut mult respect in fata mea , dar … ,, a mai cazut un mit” . Am cazut pe ganduri , de vreme ce au inceput sa cada tot mai multi.

De ce? Poate odata crescand si apropiindu-ma de ei , s-au simtit in largul lor sa injure ( pe sistemul , ,,e baiat mare” ) sau ce?

Cred ca asta e raspunsul , fiindca si eu la randu-mi nu injur de fata cu cei mult mai mici ca mine , dar nu am o problema in a o face de fata cu cei cu 3-4 ani mai mici decat mine.

Sau intimitatea? In prezenta unor persoane apropiate , te poti dezvalui ( injurand in voie).

Astfel ,,nu injur” este o eticheta afisata marelui public , incat in anumite locuri/momente fiecare o spunem pe ,,romaneste” mai mult sau mai putin.

In final , din acest punct de vedere avem 2 categorii :

- cei ce privesc injuratura ca pe un lucru grav , revoltator ( niste ipocriti ) , incat si ei au injurat macar o data si daca nu , macar in gand.

- cei ce privesc injuratura ca un motiv de mandrie , ceva barbatesc  <– ,,Eu injur , care-i problema? ” . Alti prosti . Nu e niciun motiv de mandrie in asa ceva.

Adevarul e pe undeva la mijloc.

*** sunt folosite din bun-simt

Care fata? Nu neaparat o fata , ci aceea persoana pe care nu o cunosti , dar la care te uiti foarte atent in decursul celor cateva minute si o studiezi cat se poate de amanuntit.
Totusi : De ce fata? Pentru ca in general la fete pot fi observate mai multe lucruri , prin urmare cu atat mai interesant trece timpul( fiindca da , ai ghicit , acesta e motivul : plictiseala si dorinta de a o alunga.).

Cred ca ai o idee despre ce vorbesc . Foarte probabil sa ti se fi intamplat.

Situatia mea :

Merg azi cu autobuzul in oras.  Autobuzul semi-plin.  Pe la mijlocul autobuzului erau 2 scaune libere , m-am asezat pe unul din ele. Langa mine nu s-a asezat nimeni , nu ca ar conta.

In fata mea , 2 randuri mai in fata , o fata era asezata pe unul din acele scaune orientate invers , fiind astfel cu fata spre mine.  Langa  ea nu era nimeni. Era deja in autobuz , cand sosisem, probabil de la o statie anterioara.

Asa a inceput, si eu , si ea cu nimeni langa. Ma simteam vinovat , fiindca as fi putut schimba ceva , sa ma asezl langa ea , nu ca ar conta , dar n-am facut-o.

De regula in autobuz , daca sunt singur , ma uit pe fereastra.

Azi, aceea fata se asezase exact in fata ochilor mei , se asezase asa bine , incat nu puteam sa-mi iau privirea de la ea.

21 de ani , bruneta , ochi verzi , putin racita din cauza vremii , butonand anemic pe telefon. Nu avea nimic iesit din comun , nimic interesant , totusi suficient de captivanta , incat uitatul pe fereastra sa-mi fie strain.

Treptat , in autobuz intra si coboara alti oameni , la fel de straini pentru mine , cum sunt eu pentru ea. Oricum , acum , sunt doar eu cu ea. Ea sta si eu o privesc. Minimum necesar si totodata suficient. Restul nu conteaza.

Sunt atent la tot ce face : isi da cu mana prin par , se uita in stanga-dreapta ( atunci imi alung si eu privirea ca sa nu fiu prins ). Revin . Desi nu vad , cred ca stiu si ce taste de la telefon apasa . Banuiesc facultatea unde e studenta , familia , cum se comporta cu fetele cand iese in oras , stiu  mai tot.

Ma uit in jur sa vad daca se mai uita cineva la ea. Nimeni. Ciudat. Doar eu o vad asa? Ma simt destul de apropiat de ea , de la distanta am intrat in intimitatea ei.

Ridica telefonul si vorbeste. Constat ca defapt persoana de la telefon ii e mai apropiata decat mine ( posibil asa ceva? ) . Dezamagit. Continui sa ma uit.

Ea se ridica , autobuzul incetineste , minutele s-au terminat. Inainte sa coboare , imi arunca o privire ( wow ) si gata.

La urmatoarea statie cobor si eu , pana atunci , scaunul din fata mea e inca ocupat de ea , uitandu-se la mine ( in mintea mea ).

Nu exact ca mine , dar asemanator probabil sa fi avut si tu . Pentru cateva minute dezvolti ceva cu o persoana , o ,,relatie” . Apoi acea persoana se face nevazuta si probabil n-o vei mai intalni vreodata.

Ce e ? Capacitatea de a simti ce se va intampla sau un lucru care stiai ca o sa se intample , nadajduind ca nu o sa fie asa.

Presimtirile , de cele mai multe ori rele , se adeveresc. Gasesc aici mai multe cazuri(prezentate crescator in ordinea probabilitatii).

,,De ce ti-e frica, nu scapi” se adevereste. Acesta ar fi un prim caz . De regula , stii ca o sa se intample , daca te gandesti deja la el , inseamna ca ai motive serioase de ingrijorare. Tragi nadejde ca nu o sa se intample , dar totusi se intampla. Oarecare regrete , incat sperai ca poate-poate… eee , poate nu. Legea lui Murphy : o felie unsa cade intotdeauna pe partea ei unsa.

Spui, desumflat: ,,stiam eu ca o sa se intample” <–80-85% cazuri se adeveresc.

,,Minciuna are picioare scurte” este un alt caz.

A minti e usor , eficient si comfortabil si ca mai toate lucrurile frumoase din viata ( lucruri usoare , eficiente , comfortabile ) nu dureaza mult. Intr-un final se da arama pe fata , adevarul iese la suprafata. E aproape o regula , mereu se intampla. Din nou , speranta acompaniata de increderea in propriile abilitati de a minti te fac sa crezi ca va dura o eternitate. Totusi o voce iti spune : ,,vei fi prins” . O alungi repede , fiindca nu-ti convine sa o auzi. Ea insa revine si mai des , anuntand ce va urma , dar o alungi , continuand sa-ti traiesti visul.

Cand esti prins , se spulbera castelul tau de nisip , iti aduci aminte de acel gand atat de mult nedorit si iti zici : ,,stiam eu”

Este un singur caz , cazul minciunilor importante , pe care ne cladim ceva . Cele neimportante le zicem tot timpul. <–90-95% cazuri se adeveresc.

Si ultimul caz : cunoasterea de sine si a persoanelor.

Acest caz implica putin de munca in autocunoastere si cunoasterea persoanelor.

Sunt adeptul zicalei : oamenii nu se schimba. O greseala facuta de cineva , chiar daca e iertat si incearca sa se schimbe , el o va mai face o data si inca o data.

Daca vei judeca asa , vei constata ca mai toti oamenii au acelasi mod de gandire ce se pastreaza o vreme indelungata.

Cunoscandu-te pe tine sau cunoscand foarte bine o persoana apropiata , vei ajunge sa anticipezi urmatoarea miscare ( a ta/ a lui / a ei ) si sa cunosti si consencintele. Exista surprize , cand tu sau persoana care o cunosti se autodepaseste … cazuri foarte rare.

Cand simti ca ceva rau se poate intampla ( defapt stii sigur ca o sa se intample ) incepi sa speri ca… ( exact ca celelalte 2 cazuri de mai sus) <– 95%+ cazuri se adeveresc.

Asa ca presimtirile , dupa cum judec eu , sunt mai mult confirmarea unui lucru ce nu doreai sa se intample.

Totusi , exista si alte presimtiri , destul de ciudate , bazate , preupun pe legatura dintre 2 suflete sau pe capacitate de a prezice viitorul foarte-foarte apropiat . Nu prea pot sa explic acum , voi reveni mai incolo cu o continuare.

Vine baiatul cu ceva destul de ok , nici prea banal , nici prea … greu de citit.

Is sigur ca fiecaruia dintre noi i s-a intamplat sa se mire macar o data la ce il poate duce capul.

Sa ma explic.

Spre exemplu : stai in pat si te gandesti cum poate pisica sa se catere asa bine , sau mergi pe strada , vezi un mos si deja incepi sa-ti imaginezi viata lui. Esti la munca si te gandesti cum naiba a fost inventata ciocolata.

Intelegi tu , ganduri care te surprind si pe tine , ganduri cand freci menta. Ganduri de cacat.

Adesea te opresti din gandit si zici : Cine naiba se mai poate gandi la asta? si tot asa iti dai seama ca la cat de unice/ciudate iti sunt gandurile , asa ti-e si comportamentul (daca privesti obiectiv din exterior).

Te gandesti cum poate nimeni nu se gandeste la chestiile alea , foarte probabil esti singura care se simte intimidata in nu stiu ce club , care deseneaza doar pentru ea chipuri/siluete in creion fara sa stie nimeni si foarte probabil esti singura care-si trage tot timpul , cand se ridica , pantalonii sus.
La fel si la baieti : singurul care se scobeste in nas pe ascuns , care isi face freza zilnic la baie si tot felul de cacaturi de astea.

Si zici … wow  sa fiu singurul care face chestia asta?

E foarte egoist sa spui ca Da: esti singurul . E cel mai simplu mod prin care sa-ti indepartezi gandul , un mod autoiluzionare si adesea gresit.

Desigur ca nu esti singurul . Desi ar putea sa-ti raneasca orgoliul ( desi cam mult spus , oricat de tare/bizara e chestia la care esti priceput/o faci adesea , sigur a mai fost cineva care a facut-o/gandit-o inainte.

6.5 miliarde oameni traiesc acum si cca. 90 miliarde sa fi trait de-a lungul omenirii.  Sanse minime sa fii primul in orice .

Si-atunci?

Ok , cam nasol sa constati ca intr-un mod sau altul a existat unul care sa fi facut ca tine , in oricare fel ai lua-o.

Iti faci parul nu-stiu-cum , tai unghiile (sa zicem doar 3 din 10) , stai calm ca a mai fost un dement care odata sa fi facut la fel.

Ideea e ca nu o anumita activitate ne particularizeaza fata de restul , nu o anumita trasatura , ci intregul nostru.

Sa zicem ca fiecare dintre noi are … nu stiu peste un milion de trasaturi ( comportamentale , fizice , de vorbire , gandire , educatie etc) si la fiecare trasatura vreo 1000 de variante de a fi.

Cu combinari , probabilitati ( le-am uitat , desi spre rusinea mea sunt la mate-info ) , afla ca esti unic.
… in total

Chiar daca semeni foarte bine cu un individ la aproape orice , cu siguranta destinele voastre o sa fie diferite. Chiar daca el va reusi si tu nu , desi v-ati pregatit  la fel , rezultatele sunt diferite , nu trebuie sa fii dezamagit.

Tu esti tu , el e el.

Si tu esti bun la ce el/ea nu e.