O zi excelenta – Cat se poate de bine

Cat se poate de bine … nu e vorba despre filmul ,,As good as it gets”

Nu

E referitor la starea de bine ce o traversez. Prin acest articol jubilez momentele traite.

Prin acest articol jubilez momentele traite.

Imi vine greu sa mai scriu ceva in starea actuala ( care nu e una de betie ). Proabil scrisul e sortit celor nefericiti , damnati ( nu ca eu n-as fi , dar nu acum ) .

De ce este aceasta perioada asa prielnica?
In primul rand , stiu ca nu e asa buna. Sunt constient ca s-au intamplat niste lucruri ,probabil regretabile pe viitor … dar nu ma afecteaza.

Nu le ignor , nu ma prefac ca ele n-ar exista , nu ma stradui sa inchid ochii la ele. Nu imi creez o lume imaginara , in care cele rele nu exista.

Dimpotriva , sunt constient de orice problema ivita , insa nu-i acord importanta.

As vrea sa-i acord , dar nu pot.

Aflandu-te in dificultate , esti pus in situatia sa te indrepti , sa rezolvi situatia. Acum nu gasesc nicaieri dificultati , prin urmare nu am ce sa indrept la mine. Aici e o problema , incat e normal sa ma tot perfectionez. Momentan n-o pot face.

Mai departe. Desi ma asteptam ca aceasta libertate sa vina cu un pret ( pretul de a nu ma descurca la scoala , de a nu ma mai intelege cu alte persoane , scoala merge super … chiar azi am dat un test la care credeam c-am sa iau 5-6 , si sper la un 9 … ma inteleg bine cu toata lumea … and so on ).

Si toate aceastea cu un minim de stres si munca.

Am sa ma uit sa vad harta zodiei mele : Luna a plecat ( Luna e naspa ) , Jupiter a venit in casa puterii si inca cateva scheme de astea favorabile s-au intamplat cu siguranta.

Singurul lucru ce-l nu mai pot face , e sa scriu . Un lucru destul de urat , insa daca acesta e pretul ce trebuie platit pentru starea actuala , prefer sa-l platesc.

Motivat din nou

E chiar o incantare sa fii motivat din nou.

Retraiesc.

Dupa o perioada de usoara confuzi , in care cam ,,groggy” … ,,I’m back on track”. Ce mi-a trebuit? Un lucru pentru care sa lupt , un tel.

E vorba despre un tel pe termen lung : facultatea. Nu stiu daca e devreme sau tarziu sa ma gandesc la asa ceva , important e ca am un scop.

Conform trecutului meu , e unul dintre putinele teluri normale. Ce mi se parea normal era neinteresant. De obicei , imi propuneam sa fac lucruri care tin mai mult de suflet , nici de cum ceva concret.

Nu inseamna ca deja invat neincetat pentru facultate. Doar cain drumul vietii mele , trebuie sa ajung acolo . Imi ofera siguranta , stiu ca zilele nu trec fara rost.

O chestiune pe care mai degraba parintii vroiau sa o clarifice cat mai repede , ajuns sa ma schimbe.

De cateva zile ( aproximativ o saptamana ) toate merg ca pe roate. Nu chiar toate , dar din ce in ce mai des , ma aud zicand : Tot raul spre bine. Spun asta celorlalti , fiindca asa e frumos , sa-i incurajez ( stiind ca nu-i adevarat ).

De data asta , ma automotivez : Tot raul spre bine. Asta semnifica ca intr-adevar cred in ce zic.

Probabil o sa vina si o cadere , dar nu mi-e gandul la asa ceva.

…din NoStressLand , v-am salutat!

Atasamentul

Imi vine greu sa ma atasez de cineva sau ceva.

Unul dintre motive ar puta fi lenea : ca sa ma atasez de acel cineva /ceva trebuia sa ma implic , sa … nu stiu ce , oricum , trebuie sa depun munca.

Si de ce sa te implici cand poti sta foarte usor pe dinafara? Lenea e cucoana mare.

De ce sa pui la suflet cand sunt mari sanse sa iesi in pierdere? Nu se merita.

Mai preses de toate , atasamentul fata de un lucru , o persoana presupune in linii mari o oarecare dependenta de acel ceva.

Adica un punct de vulnerabilitate in plus.

Adica o legatura in plus , ce-ti mai taie din libertate.

Vreau eu asa ceva? Nu.

Asa ca evit sa ma apuc de un lucru si sa ma tin de el. Fiindca ajung sa ma implic foarte mult emotional , altfel nu pot sa ma implic. Si e naspa.

De aceea probabil nu excelez in ceva anume ( fiind mediocru ). Probabil as reusi intr-un anumit domeni , daca mi-as da silinta. Insa asta ar semnifica sa pun suflet. Prefer astfel , sa fac un sacrificiu : un suflet liber in dauna excelarii in ceva.

Spre exemplu : Daca s-ar intampla sa am un esec in nu-stiu-ce domeni  ( dupa zile , saptamani intregi de munca ) , m-as oftica nespus.

Si stiu ca asa se intampla adesea , viata e nedreapta.

Oricum ma tot gandesc cum ar fi fost daca alegeam cealalta varianta. Dar cred ( sper ) sa fi facut o alegere buna.

Imi place sa fiu liber , sa nu am nimic si nimeni de care sa-mi pese , sa nu am ceva de care sa fiu constrans , cineva care sa ma aibe la mana , sa ma poata manipula.

De ce sa fiu trist , ofticat , constrans , legat de cineva? Nu-mi plac chestiile astea. Nu domnule , eu vreau sa fiu liber !

Filme – Recomandare weekend (nr.3)

Recomandarea pe acest weekend e ,,Scent Of A Woman”

2-3 cuvinte de prezentare a filmului gasiti in articolele : 1 si 2 .

Vizionare placuta !

Sortit esecului

Mda. De ce ti-e frica , nu scapi.

M-am intalnit cu partea mea depresiva , care m-a intrebat : De ce esti mereu sortit esecului?

Am inghiti in sec. N-am stiut ce sa-i raspund. Am crezut ca ma ia la misto. Se uita drept la mine , neclintita si-mi zice : Nu-ti dai seama ca asa e ?

Mda ( again ). Probabil asa e.

Poate esec e cam mult spus , mai degraba mediocritate. Nu pot depasi un anumit ,,nivel” , o anumita treapta. Ma emotionez , devin nervos si dau cu batul in balta. O data e de ajuns. N-ai multe sanse in viata.

Revenind la discutia intre cuvine : esec vs mediocritate.

Iar ma mint ( prost obicei ) , dupa mine , mediocritatea e un esec. Deci da , titlul e bun : sortit esecului.

Probabil vine de la faptul ca sunt perfectionist. Imi spune cineva : Lasa , ca a iesit bine. Eu zic : A iesit pe naiba bine.

E foarte greu sa-ti iasa ceva perfect pana in toate detaliile. E bine sa fii perfectionist , dar sa nu lasi sa te afecteze o nereusita. Oare e posibil asa ceva? Poate ca nu , nu te-ai mai numi perfectionist , daca te multumesti / te resemnezi cu putin.

Intrezaresc o oaza de sparenta , poate acest esec ce-l am , se datoreaza faptului ca mereu vreau mai mult si mai mult.

E un lucru bun , se stie ca unul din defectele romanului e ca se multumeste cu putin. Poate ca eu nu sunt asa.

Revenind cu picioarele pe pamant , desprinzandu-ma de oazele de speranta create pe moment , ma intreb …

Ce-mi lipseste?

Perseverenta. Cu siguranta perseverenta imi lipseste. Nu am chef/timp/dispozitie/ orice vreti ca sa mentin multa vreme o activitate.

,,Roma nu a fost construita intr-o zi” . Intr-adevar , respect pentru acest proverb/zicala ( ce-o fi ea ) . O zi , doua , sunt perseverent.

O saptamana , doua , poate chiar o luna ( depinde de ce-mi propun ). Oricum abandonez.

Daca n-am primit repede ce mi-am dorit , mi-am luat jucariile si-am plecat.

Sa fie plictiseala , nerabdare , dorinta de ceva nou? Nu . Astea sunt cuvinte frumoase , defapt sunt lenes. Da , asta e , sunt foarte lenes. Nu am nici o  scuza pentru esecuri , nu exista asa-zise parti bune in a pierde ( ex: inveti ceva ).

Nu , mi-e lene si sa invat ceva din greseli. Continuand-o asa , am sa tot am insuccese.

Cam trist cand stii deja care ti-e soarta si ti-e lene sa schimbi ceva la ea. Asta e.